Note de toamnă

În toamna violetă, compzitori celebri

Au aranjat un vast concert…

Pe galbene alei, poeții triști declamă lungi poeme –

E-o toamnă, ca întotdeauna, când totul geme,

Frumos, și inert.

.

Pe străzi elegante, ca o părere,

Femeia modernă a trecut, și revine:

Tot haosul e-o veselie de eter.

.

Și, dacă se zguduie orașul,

Și creierul rămâne pierdut;

Și, dacă munca trosnește din brațe, din piatră, din fier, –

Mulțimea anonimă se va avea în vedere.

Tot, ce-mi trebuie să am, pot să cer.

.

Parfum… incendiu violent, și becurile-aprinse,

Amurgul licărește pe-orașul de vitrine –

Pierdut, mă duc și eu, cu brațele învinse,

Plângând,

Și fredonând,

Gândindu-mă la mine.

George Bacovia, Note de toamnă

Flacăra, București, aprilie 1916

#george-bacovia, #note-de-toamna