

A venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva, cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta. . Mă tem că n-am să te mai văd, uneori, că o să-mi crească aripi ascuÈ›ite până la nori, că ai să te ascunzi într-un ochi străin, È™i el o să se-nchidă cu-o frunză de pelin. . Și-atunci […]


ÃŽn univesul ontologiilor contemporane merită să ne oprim È™i asupra filosofiei existenÈ›ialiste, curent în centrul căruia se află problematica existenÈ›ei umane. Și, întrucât omul este caracterizat nu numai în sine, ci È™i prin tot ce îl delimitează de ceea ce nu este el, intră în analiza acestei orientări È™i existenÈ›a extra umană. Uneori – ca […]


Când dintre pomi spre mare se răsucise vântul Și-n catifeaua umbrei nisipul amorÈ›ea L-a scos un val afară cu grijă aÈ™ezându-l Pe-un cimitir de scoici ce strălucea. . La marginea vieÈ›ii clocotitoare-a mării Stă nefiresc de È›eapăn, trufaÈ™ însă răpus, PriveÈ™te încă parcă talazurile zării Cu gâtul galeÈ™ îndoit în sus. . Murdare È™i sărate-s […]


Cufundată până la începutul secolului XIX în barbaria orientală, societatea română, pe la 1820, începu a se trezi din letargia ei, apucată poate abia atunci de miÈ™carea contagioasă prin care ideile RevoluÈ›iei franceze au străbătut până în extremitățile geografice ale Europei. Atrasă de lumină, junimea noastră întreprinse acea emigrare extraordinară spre fântânile È™tiinÈ›ei din FranÈ›a […]


MiÈ™cam eu deci, lucios, din umeri, dar È™i mai È™i miÈ™ca fantoma. Eu mă-nclinam, ea mult mai amplu, dinspre Cartagina, spre Roma. . MiÈ™cam eu deci genunchiul soare, dar È™i mai È™i miÈ™ca fantoma. Dacă treceam, ea, mult mai amplu, trecea din ploaie în ninsoare. . Inima-n pietre de-mi suna, mai tare, mult, bătea fantoma. […]