Albatrosul ucis

IVAN AIVAZOVSKY – Pescari întorcându-se lângă Napoli (1874)

Când dintre pomi spre mare se răsucise vântul

Și-n catifeaua umbrei nisipul amorțea

L-a scos un val afară cu grijă așezându-l

Pe-un cimitir de scoici ce strălucea.

.

La marginea vieții clocotitoare-a mării

Stă nefiresc de țeapăn, trufaș însă răpus,

Privește încă parcă talazurile zării

Cu gâtul galeș îndoit în sus.

.

Murdare și sărate-s aripile-i deschise,

Furtuna ce-l izbise îi cântă-un surd prohod,

Lucesc multicolore în juru-i scoici ucise

Al căror miez căldurile îl rod.

.

De valuri aruncate pe țărmul sec și tare

Muriră fără luptă sclipind acum bogat.

Le tulburară lumina lor albă, orbitoare

Aripa lui cu mâl întunecat.

.

Deasupra țipă-n aer dansând în salturi bruște,

Sfidând nemărginirea un tânăr pescăruș.

Războinicul furtunii zvârlit între moluște

Răsfrânge-n ochiu-i stins un nou urcuș.

.

Când se-ntețește briza aripa-i se-nfioară

Și, re-nviat o clipă de-un nevăzut îndemn,

Îți pare că zbura-va din nou, ultima oară,

Spre-un cimitir mai sobru și mai demn.

Nicolae Labiș, Albatrosul ucis

#albatrosul-ucis, #nicolae-labis

Geneza

Atunci, trecând șuierător prin vid,

Din zbor se închega un bloc lichid,

Se rotunjea în goana-i purpurie

Și-și alegea o cale pe vecie.

Pe el se amestecau în văi grozave

Puhoaiele de ape și de lave.

Deasupra nori clocotitori și ceață

Acopereau priveliștea măreață.

.

Materia își începea, enormă,

Viața-n cea mai primitivă formă,

Cu deplasari spasmodice-n mișcare,

Cu largile-i contraste țipătoare.

N-au fost atunci timpane să audă

Acele chinuri de lume crudă

A căror ecouri, distilate

Sunt azi în mii de sunete curate.

.

Ne-am închegat din ape și din foc,

Ne decantăm în straturi sociale,

Se-adună tot mai harnic la un loc

Azbest cu azbest, metale cu metale.

Nutrim un vis și năzuim spre el,

Noi, fauna semeață a furtunii,

Să sune dintr-al nostru viu oțel

Curatul sunet al perfecțiunii.

.

Mult până-atunci. Dar dacă se-nfiripă

Puțin măcar din visul arzător,

Pe nervii noștri va vibra o clipă

Ecoul sunetului viitor.

Și-asemeni clipe de vor fi mai dese,

Dac-am lovi-n dușmanii dimprejur,

Mai repede din ele se vor țese

Prezentul bun și viitorul pur.

Nicolae Labiș, Geneza

 

#geneza, #nicolae-labis